Despre lipsa dragostei...

Lipsa dragostei este cred cel mai frecvent si ignorat pacat... " Sa-l iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu toata mintea ta. " si " Sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. " rasuna peste veacuri pana la noi prin intermediul Scripturii. Aceste doua porunci, pe langa multe alte porunci de a iubi ( vrasmasi, fratii, sotiile... ) ar trebui sa ne faca sa ne cutemuram si ar trebui sa ne mai taie din autoneprihanirea noastra si din credinta ca suntem o.k. si sa ne faca sa ne plecam capetele si sa spunem : " Doamne, ai mila... " Da dragostea nu este un sentiment ( ati citit bine, voi ce-i nefamiliariza-ti cu Scriptura... ) ceea ce inseamna ca nu are nimic de-a face cu felul in care te simti sau cu cat de aproape il simti pe Dumnezeu la un moment dat... Eu cred ca cele mai dese pacate printre sfintii Lui Dumnezeu sunt cele de omitere... Nu cred ca exista vreun credincios serios cu viata lui spirituala poate sa spuna ca a implinit aceste porunci in totalitate... trebuie sa fii sau foarte naiv sau pe deplin ignorant sa crezi asa ceva... Asa ca data viitoare cand crezi ca esti o.k. si ca nu ai nevoie de mila si harul Lui Dumnezeu... gandeste-te la aceste porunci... Implinirea lor nu vine natural... caci altfel nu ar mai fii porunci... ci cred ca singura cale de ale implini este sa-i oferim tot mai mult controlul asupra noastra Duhului Sfant... Pentru noi toti dependentii de harul si mila Lui Dumnezeu... ce-i mai bun urmeaza... Inainte sa inchei mai vreau sa fac o aplicatie... legata de iubirea fata de aproape... Cred ca de multe ori suntem in extema cu iubirea fata de noi insine sau ne iubim prea mult si credem ca suntem indispensabili sau ne iubim asa de putin incat daca l-am iubi pe aproapele nostru ca pe noi insine... ar zice ca-l uram... De aceea cred ca porunca iubirii de Dumnezeu este pe primul loc urmata de cea de iubire de aproape... pentru ca cred ca daca-L iubim pe Dumnezeu astfel adica cu tot ce suntem, vom avea o iubire cumpatata si corecta atat fata de noi insine, cat si fata de aproapele nostru... Ajuta-ne asa, Domnul nostru. Amin.

Despre rugaciune...

"Precum in cer asa si pe pamant..." Luca 11 : 2. Cineva spunea ca rugaciunea nu inseamna sa se faca voia mea in cer, ci sa se faca voia Lui Dumnezeu pe pamant... cum se face si in cer. Cum se face voia Lui Dumnezeu in cer? In mod continuu si absolut. Acolo nu exista : "De ce?". De ce acest subiect? Pentru ca traim intr-o lume in care omul si voia lui sunt aduse la rangul de religie. Cred ca noua forma de idolatie cea mai raspandita si cea mai perversa este egoismul si dorinta de independenta... "Fac ce vreau, cum vreau si cand vreau..." Cea mai raspandiata intrebare chiar printre evanghelici este : "ti-a placut? (filmul, mancarea, predica, cantarile...) Si intr-un fel ar trebui sa fie justificata aceasta intrebare, intrucat stim din Scriptura ca voia Domnului este : buna, placuta si desavarsita... Multa vreme nu am inteles toate aceste atribute ale voii Lui Dumnezeu, intalegeam ca este buna,intelegeam ca este desavarsita aveam insa o problema... nu mi se parea tot timpul placuta, dar am inteles ca problema e la mine, ca eu trebuie sa ajung in punctul in care sa imi placa intodeauna voia Lui Dumnezeu... asa ca stiu ca ori de cate ori Dumnezeu imi cere sa fac ceva si mie nu-mi place nu este nimic gresit in voia Lui si eu si firea mea suntem de vina...Ma rog Domnului ca sa ma ajute sa-mi placa todeauna voia Lui si astfel sa o implinesc cu drag, nu doar pentru ca asa trebuie. Revenind la subiectul rugaciunii, cred ca aceasta ar trebui sa fie rugaciunea noastra cea mai fierbinte : "Doamne, da-mi putere sa fac voia Ta..." Aceasta ar trebui sa fie singura rugaciune? Sigur ca nu pentru ca stim ca voia lui Dumnezeu este : sfintirea noastra, mantuirea oamenilor, impartasirea evangheliei, grija pentru cei saraci...pentru vaduve si pentru orfani si asa mai departe... Daca vreti sa aflati toata voia Lui Dumnezeu citi Scriptura, caci acolo ne este revelata... In concluzie: "Ce trebuie sa facem in aceasta lume razvratita, egoista si hedonista?" Trebuie sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne dea putere sa facem voia Lui cu bucurie si fara cartire, la fel ca si in cer... caci voia Lui Dumnezeu oricum se va duce la indeplinire cu sau fara acordul nostru ( pana si Diavolul duce la indeplinire planul Lui Dumnezeu... de cele mai multe ori fara sa vrea) dar de ce sa ajungem sa ne forteze cand putem sa il cinstim pe Dumnezeul nostru facand voia Lui din toata inima... caci: "cel ce face voia Lui Dumnezeu ramane in veac." Doamne ajuta-ne asa! Amin.

Despre pregatirea pentru cer si pamantul cel nou...

Gandurile de mai jos sunt subiective, nu faceti doctrina din ele... Acum doua saptamani am avut la biserica "Emanuel" la serviciul divin de seara o sarbatoare muzicala sub titlul "Pregatire pentru cer." Au fost invitati, s-a cantat mult si s-a zis ca prin cantare facem repetitie pentru momentul in care in cer ne vom unii cu ingerii si cu sfintii lui Dumnezeu din toate timpurile si din toate locurile si vom canta spre slava Lui Dumnezeu o vesnicie intreaga... Oau...ce frumos suna...Ganditi-va un serviciu divin ce tine o eternitate in care Dumnezeu nu face altceva decat sa ne asculte pe noi cantand... Chiar asa sa fie? Eu cred ca nu...Da sunt de acord ca la un moment dat vom fi in cer cantand Domnului o cantare noua impreuna cu ingerii si multimea sfintilor, dar in nici un caz nu cred ca aceasta va fi toata vesnicia... Nu cred ca Dumnezeu si-a rascumparat o noua creatie numai pentru a avea un cor mai impresionant... Fara a intra in discutii escatologice, cred ca pe pamantul cel nou pe care-l asteptam ( da nu vom ramane in cer pentru todeauna, nu cerul este destinatia finala ) si pe care va locuii neprihanirea, il vom slujii pe Dumnezeu prin multe alte moduri decat prin cantare... Chiar asa nu vom fi doar niste perpetuum mobile cantatoare si vom fi fii si fice care-si slujesc Dumnezeul, plini de bucurie, dar si cu responsabilitati... Ceea ce am vrut sa spun este ca: da cantarea biblica facuta din toata inima ne pregateste pentru cer... doar ca pentru pamantul cel nou, trebuie mai mult de atat si anume bunatate si credinciosie ( ascultare de voia Lui Dumnezeu si implinirea ei ) pentru ca cred ca nimeni nu vrea sa auda in ziua vesniciei : "bine cantaret, intra in corul Dumnezeului tau! " , ci cred ca toti ne dorim sa auzim cuvintele : " Bine rob bun si credincios, intra in bucuria Stapanului tau. " Pana atunci fiti binecuvantati de Dumnezeul care a facut cerurile si pamantul si care va face si ceruri noi si-un pamant nou. Fiti si cantareti buni si robi buni si credinciosi pentru gloria Lui Dumnezeu. Amin.