Despre purtarea crucii...

Aceste ganduri pleaca de la meditatia ce a avut-o Iulian Muntiu in ziua de luni a Saptamanii Mari de anul acesta la tineret. ''Apoi le-a zis tuturor: ''Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze. '' '' Luca 9 : 23. Dupa cum zicea si Iulian auzim mereu in jurul nostru : '' Ce sa fac frate ca asta mi-e crucea...'' cu referire la o boala, la singuratate, la batjocurile pentru Cristos, la ce-i nemantuiti din familia si anturajul lor sau la orice fel de suferinta... Chiar asa sa fie? Eu zic sa ne gandim in primul rand ce insemna crucea in vremea Domnului Isus. Era un obiect de tortura si de executie... Deci cand Domnul Isus le spune aceste cuvinte cred ca se referea la cu totul altceva decat la o cruce spirituala cu care sa umbli pe drumul catre tara eterna. Scopul purtarii crucii era umilirea in cel mai inalt grad si avea ca finalitate rastignirea si implicit moartea. Sa ne gandim la purtarea crucii de catre Domnul Isus... El nu a purtat-o ca un accesoriu care sa arate cat de sfant este si singurul scop pentru care a purtat-o a fost rastignirea si moartea pentru pacatele noastre... Ganditi-va ce s-ar fi intamplat daca conform modului noastru gresit de a intalege purtarea crucii si Domnul Isus ar fi luat crucea in fiecare zi si ar fi urcat Golgota iar seara ar fi lasat-o jos si s-ar fi dus la culcare iar a doua zi ar fi luat-o de la capat si tot asa intr-un fel de penitenta fara sfarsit si fara finalitate care nu ar fi dus in niciun caz la mantuirea noastra... Nu, singurul scop pentru care Domnul Isus a purtat crucea a fost ca sa fie rastignit si sa moara pentru pacatele noastre. De aceea cred ca singurul scop pentru care trebuie sa ne luam crucea in fiecare zi este sau ar trebui sa fie rastignirea eului, a firii pamantesti, a „madularelor noastre care sunt pe pamant” si a tuturor pornirilor si ambitilor noastre pacatoase sa batem acolo pe cruce omul vechi si sa mergem inainte cu omul nou, traind prin Duhul Sfant... Si mai vreau sa fac o aplicatie aici in legatura cu aplicarea literala a Cuvantului Lui Dumnezeu... Ganditi-va ce s-ar fi intamplat daca cei carora le vorbea Domnul Isus ar fi luat aceasta cerinta literal... s-ar fi format in urma Lui un convoi de oamenii cu cruci in spate, care atunci cand trebuiau sa treaca Marea Galiei nu mai aveau nevoie de barci sau corabii caci plutea fiecare cu crucea lui... Acum serios vorbind trebuie sa fim intalepti in intelegerea Cuvantului lui Dumnezeu si sa stim cand se aplica principial si cand se aplica literal, dar sunt sigur ca voi stiti asta deja... Ca sa inchei nu mai numiti orice circumstanta, suferinta sau impotrivire crucea ce trebuie sa o purtati... Daca-i boala spune-i „tepus in carne”, daca-i suferinta pentru Cristos spune-i „ocara Lui Cristos” daca sunt circumstantele ia-le ca un prilej de sfintire, daca sunt cei nemantuiti din casa sau din anturajul tau spune-i povara sau „sarcina lui Cristos” sau pur si simplu priveste la cei nemantuitii prin prisma mandatului lui Cristos din Matei 28. Spuneti-le cum vreti numai nu mai purtati cu voi crucii imaginare daca nu au ca finalitate rastignirea a tot ce-i pacatos...Oricum ai privii lucrurile singurul scop al purtarii crucii a fost, este si va fi umilinta, rastignirea si implicit moartea... „Findca oricine va vrea sa-si scape viata o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru Mine o va mantui.” Luca 9 : 24. Doamne, ai mila de noi de toti... Amin. P.S.: articol scris in 17.04.2010

Hristos a inviat!

Hristos a inviat este mai mult decat un salut frumos este o realitate. Ceea ce inseamna ca aceasta realitate ramane valabila fie ca ne place sau nu ne place, ca suntem de acord sau nu suntemde acord, ca credem sa nu credem, ca ne pasa sau nu ne pasa sau pur si simplu suntem indiferenti... Realitatea invierii Lui Hristos nu este influentata nici de modul in care ne simtim. Auzim zilele acestea urari de genul: ''Sarbatori fericite!'' sau ''Paste fericit!'' si desigur Sarbatoarea Invierii Domnului este si ar trebui sa fie insotita de bucurie si fericire...dar ceea ce vreau sa spun este ca indiferent cum te simti: fericit sau nefericit, bucuros sau trist realitatea invierii Lui Hristos ramane in picioare. Sentimentele sunt importante dar nu ele valideaza sau invalideaza aceasta realitate. Nici ceea ce mancam in ziua de Pasti nu conteaza. Hristos a inviat indiferent ce ai pe masa, nu uita...De ce spun asta pentru ca am auzit zilele trecute un domn la radio zicand ceva de genul: ''Craciun fara porc si Paste fara miel nu se poate.'' Adevarul e ca primul Paste al Vechiului Legamant nu ar fi fost posibil fara miel si in sens spiritual nici Pastele Noului Legamant nu ar fi fost posibile fara Mielul Lui Dumnezeu care a ridicat pacatul lumii...dar ce mancam acum de pasti nu conteaza asa de mult...ceea ce conteaza este sa sarbatorim cu ''azimile curatiei''. Realitatea inverii Lui Hristos ramane valabila fie ca esti bolnav, fie ca esti sanatos si daca ai fi in coma si nu ai simtii nimic nu ar schimba cu nimic aceasta realitate...Nici macar starea ta materiala nu conteaza in fata acestei realitati...Asa ca indiferent in ce stare fizica, materiala si chiar spirituala esti realitatea invierii Lui Hristos ramane valabila. Ce s-ar fi intamplat daca nu ar fi inviat Hristos? Toate celalalte viata Lui perfecta, suferiintele si moartea Lui nu ne-ar fi ajutat cu nimic si ar fi fost vai si-amar de capul nostru. Dar a inviat... slava Lui si bucuria noastra... Gata cu Hristosul umil, care primeste batjocuriile creaturilor sale... odata cu invierea Sa este Cel Glorificat in fata caruia se va pleca orice genunchi a celor din cer, de pe pamant si de sub pamant... Singurul raspuns potrivit in fata Celui rastignit este: multumesc. Singurul raspuns potrivit in fata Celui inviat este: inchinarea. Nu toti vor spune multumesc...dar toti se vor inchina... In concluzie nimic din ce se intampla sau se va intampla si nimic din ce au spus, spun sau vor spune oamenii nu va schimba aceasta realitate : HRISTOS A INVIAT si este viu in veci vecilor. Slava Lui! Amin. P.S.: articol scris in 03.04.2010